Marea parte a firmelor de comerţ electronic din România acceptă plăţi efectuate prin metode tradiţionale, plăţile pe cale electronică aflându-se încă într-un stadiu incipient. Acest lucru se datorează, pe de-o parte, mentalităţii cumpărătorilor şi lipsa încrederii în sistemele de securizare a plăţilor, iar pe de altă parte lipsei infrastructurii tehnice necesare sau a generalizării acesteia pentru plata electronică, de genul POS-urilor virtuale.
Atunci când clientul utilizează site-ul Internet al firmei de comerţ electronic pentru a căuta produsele şi serviciile dorite, precum şi pentru a lansa comanda dorită, iar dacă magazinul virtual beneficiază şi de un sediu fizic destinat clienţilor şi distanţa dintre client şi sediu este rezonabilă, acesta are posibilitatea plăţii şi ridicării produsului de la sediul magazinului. Plata în acest caz se poate efectua fie în numerar, fie prin card, la un POS. În această situaţie, clientul beneficiază de avantajul de a putea vedea produsul fizic, în magazin, de a-l testa şi de a lua decizia finală de cumpărare, precum şi de a economisi banii plăţi pentru taxa de transport. Se consideră că acest tip de comerţ face parte din comerţul electronic deoarece comanda este iniţializată pe Internet, loc în care clientul ia la cunoştinţă despre existenţa produselor şi detaliile acestora. În numerar se poate face plata şi atunci când produsul este livrat prin curierul propriu al firmei de comerţ electronic, situaţie în care, practic, magazinul virtual se mută la domiciliul clientului, iar acesta din urmă are posibilitatea luării deciziei finale de cumpărare sau de refuz odată cu vederea şi testarea produsului. Singurul obstacol pentru acest tip de plată este distanţa, curierii proprii firmei efectuând livrări numai pe raza localităţii respective.
