Cea mai folosită modalitate de plată tradiţională în România este plata ramburs. Această implică efectuarea plăţii la primirea coletului, care poate fi livrat fie prin intermediul Poştei Române, fie prin intermediul firmelor de curierat. În cazul în care coletul este livrat prin Poşta Română, plata se face prin mandat poştal. Cel dintâi dezavantaj al acestei modalităţi de plată este că aceasta limitează valoarea fiecărei tranzacţii la suma de 5.000 de lei. Peste această sumă, plata trebuie efectuată prin facilităţi bancare. Un alt dezavantaj îl reprezintă lipsa unei garanţii că destinatarul va ridica şi plăti marfa. În cazul acesta, coletul se reîntoarce la firma de comerţ electronic, însa cheltuielile de transport vor fi înregistrate la capitolul pierderi, întrucât nu mai pot fi recuperate.
O altă modalitate de plată o reprezintă plata prin intermediul facilităţilor bancare, de genul foii de vărsământ, în cazul persoanelor fizice care nu deţin un cont bancar sau ordinului de plată, în cazul firmelor care deţin un cont în bancă. Se pot accepta pentru plată file de cec, bilete la ordin sau acreditive. În marea majoritate a cazurilor, aceste tipuri de plată reprezintă plată în avans pentru produsele sau serviciile ulterior livrate clientului. Fila de cec este folosită mai rar, întrucât este una dintre cele mai nesigure modalităţi de plată în condiţiile în care legea românească nu prevede o cale simplă de recuperare a banilor în cazul în care se emit cecuri fără acoperire. Biletul la ordin prezintă mai multă siguranţă deoarece în cazul unui bilet la ordin fără acoperire, banca poate îngheţa conturile emitentului până în momentul efectuării plăţii. În plus, pe biletul la ordin este înscrisă şi data la care trebuie efectuează plata.
