joi, 10 februarie 2011

Securitatea în comerţul electronic. Semnătura electronică


Prin securitatea unei reţele se înţeleg, de regulă, integritatea, accesibilitatea, încrederea şi protecţia resurselor ei. Securitatea datelor/tranzacţiilor este foarte importantă în orice sistem financiar, indiferent că se bazează pe tranzacţii clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate, se utilizează diferite tehnici de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii: autentificare şi autorizare, non-repudierea, confidenţialitatea şi integritatea datelor.

Prin autentificare cele două părţi care comunică se asigură că fiecare comunică exact cu cel cu care doreşte să efectueze diferite tranzacţii. Autentificarea se face în mod uzual prin semnături digitale şi alte metode.

Non-repudierea asigură că nici o parte nu va putea nega participarea într-o tranzacţie dupa ce aceasta s-a efectuat.

Prin confidenţialitate se întelege că toate comunicaţiile între părţi sunt restrânse strict la părţile care participă la efectuarea tranzacţiei.

Integritatea datelor înseamnă că datele nu sunt modificate în procesul de transfer sau atunci când sunt memorate pe diferite suporturi de păstrare a datelor.

Confidentialitatea este în general asigurată prin criptare. Autentificarea, non-repudierea şi integritatea datelor sunt asigurate prin semnături digitale şi certificate cu chei publice.

Sisteme de plată electronică


O altă modalitate de plată, cea electronică, se efectuează cu ajutorul cardului. Aceasta constă în utilizarea coordonatelor cardului în regim on-line pentru a efectua plata. Pe lângă lipsa încrederii în securitatea acestor plăţi din partea clienţilor şi a răspândirii foarte scăzute a infrastructurii tehnice care să permită asemenea plăţi în cadrul firmelor, un alt obstacol în calea utilizării POS-ului virtual îl reprezintă comisioanele încă destul de ridicate percepute de către operatorii de plăţi on-line. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplineasă sistemele de plată on-line, electronice sunt: integritatea (autorizarea), confidenţialitatea, disponibilitatea şi încrederea.[1]


[1] Roşca, Ion Gh., Comerţul electronic. Concepte, tehnologii şi aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti 2004, pg. 76

Firma contabilitate


Cea mai folosită modalitate de plată tradiţională în România este plata ramburs. Această implică efectuarea plăţii la primirea coletului, care poate fi livrat fie prin intermediul Poştei Române, fie prin intermediul firmelor de curierat. În cazul în care coletul este livrat prin Poşta Română, plata se face prin mandat poştal. Cel dintâi dezavantaj al acestei modalităţi de plată este că aceasta limitează valoarea fiecărei tranzacţii la suma de 5.000 de lei. Peste această sumă, plata trebuie efectuată prin facilităţi bancare. Un alt dezavantaj îl reprezintă lipsa unei garanţii că destinatarul va ridica şi plăti marfa. În cazul acesta, coletul se reîntoarce la firma de comerţ electronic, însa cheltuielile de transport vor fi înregistrate la capitolul pierderi, întrucât nu mai pot fi recuperate.

O altă modalitate de plată o reprezintă plata prin intermediul facilităţilor bancare, de genul foii de vărsământ, în cazul persoanelor fizice care nu deţin un cont bancar sau ordinului de plată, în cazul firmelor care deţin un cont în bancă. Se pot accepta pentru plată  file de cec, bilete la ordin sau acreditive. În marea majoritate a cazurilor, aceste tipuri de plată reprezintă plată în avans pentru produsele sau serviciile ulterior livrate clientului. Fila de cec este folosită mai rar, întrucât este una dintre cele mai nesigure modalităţi de plată în condiţiile în care legea românească nu prevede o cale simplă de recuperare a banilor în cazul în care se emit cecuri fără acoperire. Biletul la ordin prezintă mai multă siguranţă deoarece în cazul unui bilet la ordin fără acoperire, banca poate îngheţa conturile emitentului până în momentul efectuării plăţii. În plus, pe biletul la ordin este înscrisă şi data la care trebuie efectuează plata.

Metode tradiţionale de plată


Marea parte a firmelor de comerţ electronic din România acceptă plăţi efectuate prin metode tradiţionale, plăţile pe cale electronică aflându-se încă într-un stadiu incipient. Acest lucru se datorează, pe de-o parte, mentalităţii cumpărătorilor şi lipsa încrederii în sistemele de securizare a plăţilor, iar pe de altă parte lipsei infrastructurii tehnice necesare sau a generalizării acesteia pentru plata electronică, de genul POS-urilor virtuale.

Atunci când clientul utilizează site-ul Internet al firmei de comerţ electronic pentru a căuta produsele şi serviciile dorite, precum şi pentru a lansa comanda dorită, iar dacă magazinul virtual beneficiază şi de un sediu fizic destinat clienţilor şi distanţa dintre client şi sediu este rezonabilă, acesta are posibilitatea plăţii şi ridicării produsului de la sediul magazinului. Plata în acest caz se poate efectua fie în numerar, fie prin card, la un POS. În această situaţie, clientul beneficiază de avantajul de a putea vedea produsul fizic, în magazin, de a-l testa şi de a lua decizia finală de cumpărare, precum şi de a economisi banii plăţi pentru taxa de transport. Se consideră că acest tip de comerţ face parte din comerţul electronic deoarece comanda este iniţializată pe Internet, loc în care clientul ia la cunoştinţă despre existenţa produselor şi detaliile acestora. În numerar se poate face plata şi atunci când produsul este livrat prin curierul propriu al firmei de comerţ electronic, situaţie în care, practic, magazinul virtual se mută la domiciliul clientului, iar acesta din urmă are posibilitatea luării deciziei finale de cumpărare sau de refuz odată cu vederea şi testarea produsului. Singurul obstacol pentru acest tip de plată este distanţa, curierii proprii firmei efectuând livrări numai pe raza localităţii respective.

Metode de plată în comerţul electronic


După cum am menţionat în primul paragraf al acestui capitol, marea parte a tranzacţiilor de comerţ electronic sunt mixte, însemnând că se vor îmbina procese care ţin de comerţul electronic cu elemente care ţin de comerţul tradiţional. De cele mai multe ori, această diferenţă ţine de modalitatea de plată, care se poate efectua fie prin metode tradiţionale, fie prin metode electronice.

Programele de afiliere


Reprezintă o cooperare între vânzator şi afiliat (asociat). În programul de afiliere, asociatul este recompensat pentru fiecare vizitator, abonat si/sau client furnizat prin efortul lui. Afiliatul promovează un site punând link-uri către acel site, fie pe site-ul propriu, fie pe alte site-uri cum ar fi anunţuri gratuite sau forumuri.

Principale tipuri de programe de afiliere sunt:
- plata pentru click;
- plata pentru afisare;
- plata pentru inscriere;
- plata pentru vanzarea de produse;

Plata pentru click - acest program plăteşte afiliatul pentru numarul de click-uri unice pe un banner aflat pe site-ul acestuia.

Plata pentru afişare – afiliatul este plătit pentru numarul de afişări al unui anumit banner. Această metodă oferă un câştig constant afiliatului, dar sunt puţine programe de acest tip, de obicei ele sunt de tipul: "banner exchange".

Plata pentru înscriere - acest program va plăti afiliatului pentru fiecare utilizator trimis de acesta care se înscrie la un anumit serviciu oferit de site-ul respectiv (îşi va inscrie adresa pentru a primi email-uri publicitare de la site-ul respectiv).

Plata pentru vanzarea de produse - acest tip de program va plăti afiliatului un procent prestabilit pentru fiecare vanzare de produse de către membrii trimisi de acesta.
Această ultimă metoda este folosită de către magazinele online care sunt interesate în primul rând de vânzări şi nu neapărat de numărul de vizitatori sau de numărul de abonaţi.

Odată ce un vizitator accesează site-ul în baza unui link conţinând ID -ul afiliatului, site-ul păstrează acest ID corelat cu IP-ul vizitatorului iar dacă acesta va face ulterior o comandă afiliatul îşi câştigă comisionul.